Oameni gresesc cind se iau in serios. Atunci cind cred ca ceea ce fac/spun/scriu/gindesc este ceva serios/ceva grav/ceva care-i face sa-si inconvoaie umerii si sa-si increteasca fruntile. Zi dupa zi/noapte dupa noapte privesti siderat cum orice lucru de altfel banal (si care de la inceputul veacurilor a fost asa…) devine o chestiune de viata si de moarte

Cred ca psihiatric are o denumire…atunci cind nazuintele/dorintele sufletesti sunt majore dar preocuparile zilnice sunt minore. Asta traieste poporul roman. Si-ar fi dorit sa fie un popor maret, primul intre popoare (citeam zilele acestea un comentariu a unei doamne care afirma ca aici este leganul civilizatiei europene!), ca noi, romanii am inventat roata si mersul pe jos, ca de fapt cam tot ce s-a intimplat pe acest pamint are leagturi cu romania sau cu vreun roman (si Dumnezeu e roman la urma urmei!) si preocuparile zilnice ale aceluiasi stimabil popor roman: de la elodia la magda ciumac, de la lazarus la ogica, de la sexi braileanca la piticul porno cu o trecere vaga printr-o politica glumeata intre hahaitul lui baselu si freegigi pe care dusmani nu-l lasa si pe el la parlament carevasazica de ce? Si mirati, rigind cu damf de saorma ne indignam: ai dracu imperialisti nu ne lasa si pe noi!

Suntem prima tara din lume care a intrat in era digitala, era matrix in care realitatea se transforma aburita intr-o virtualitate in bucla, tinzind usor spre eternitate. Ca sa parafrzez subiectul unui serial de succes al carui subiect unic era nimicul (seinfeld), la noi subiectul ar fi virtualul. Ne trezim de dimineata si intram in virtual direct: deschidem tveul si o cascada de virtualitati cad peste noi (se pare ca, este posibil, se discuta oprtunitatea, un proiect se afla in discutia etc). Suna mobilul si virtualul digital te plezneste-n timpan: urmeaza propuneri virtuale, intilniri virtuale, tot tacimul. Iesi in strada pe ulitele strimte ale bucurestiului si dai peste bulevarde virtuale, semafoare inteligente virtual, intersectii blocate virtual. Urmeaza biroul cu discutii virtuale despre proiecte virtuale, bugete virtuale si intilniri virtuale in care urmeaza sa faci o groaza de bani virtuali. Obosit de virtualitate te tirasti spre casa virtuala, deschizi frigiderul si iti bei berica virtuala rigind virtual linga nevasta virtuala care lacrimeaza discret dupa cadavrul virtual al elodiei virtuale. Adormi visind la o realitate. O Romanie reala, cu oameni reali si faptele lor reale. Te trezesti transpirt si iti dai seama ca a fost un cosmar. Spasit te intorci in pat cu romania virtuala linga tine. Esti fericit! Virtual.

Voi fi injurat! Voi fi renegat! Voi fi blestemat!
Acestea au fost primele ginduri cind intro strafulgerare printre fumul de tigara, mirosul cafelei si praful bucurestean in anii cenusii ai tranzitiei mi-a venit titlul acestei carti pe care numai diavolul ma putea pune sa o scriu: un ospiciu numit Romania! Am ascuns repede in cel mai indepartat neuron si cu o mie de lacate mi-am jurat ca nu voi spune/scrie niciodata acest titlu, nicicuiva si cu atit mai putin mie.
Au trecut anii si din cind in cind [mai ales noaptea in fata tv la talkshowurile fara de sfirsit] miticul din mine scotea capul si-mi zicea e, ce zici? Te bagi? O spui? O scrii?
Ii dadeam in cap si-l ferecam din nou cu omie de lacate!
In aceasta vara [2008], dupa alegerile locale, miticul din mine a scos din nou capul si mi-a zis: moncher esti un dobitoc! Ia da drumul la una mai nuantata cum ar fi: ce este Romania si la ce foloseste ea? Si mi-am tras si io blog cu acest titlu sa vad ce se intimpla. Nimic. Ca un bun roman, dupa citeva postari anemice am abandonat proiectul si m-am luat cu altele.
Apoi, prin preajma sarbatorilor de iarna, stringindu-ma pe linga casa si raminind in bucuresti miticul si diavolul si-au dat mina si m-au invins! Si iata-ma in fata bitilor alergind, inseliind la cuvinte si aruncind cu piatra intreb retoric/smecher:
ce este Romania si la ce foloseste ea?
In paginile care vor fi, o sa fac o incercare de inseilare, fara sa am pretentia ca e vreo academiciala, dimpotriva as considera-o mai degraba un punct de vedere miticist, adica superficial, fara consistenta si valoare, asa, la misto cum ne palce noua sa spunem [asat-I pentru cunoscatori!].
Si astfel, daca nu voi fi lapidate/renegat/hulit/deportat, promit ca urmatoarea carte va fi un ospiciu numit Romania!

relu.ion@gmail.com

Miticul – a se citi ca venind din Mitica/Miticii – bucurestean neserios si smecher, regatean incapabil sa se ridice la normele morale ale celorlati romani verzi – si nu miticul din mit

ca un bun roman am inceput ceva si ceea ce voiam sa fie un proiect incitant si provocator in blogosfera romaneasca aveam sa-l abandonez dupa nici citeva postari anemice…dar cum puteam sa fiu si eu un bun roman? [ce scuza facila poate fi!!!]

am si scuze!: ceea mai mare parte din timp am fost la bordusani unde nu am avut internet si nici timp sa bloghez, a fost o perioada cam agitata in care nu am avut timp de cuvinte, nici vremea nu a fost grozava …etc, sa termin cu prostiile si sa revin:

sfirsit de an in romania, bucuresti.

un an foarte interesant pe care, probabil, il vom intelege mai bine peste ceva vreme, un an cu de toate, politica, fotbal, scandaluri, extaz si agonie, un an suculent ce se incheie apoteotic intre cirnatii lui oprescu si snowboardul lui basescu! si intre toate astea noi, ceilalti, supravetuind milenar!

probabil o sa avem timp sa comentam acest 2008 de exceptie. urmeaza la rind domnia sa 2009. ce an va fi? daca e sa o fac pe smecherul o sa fac o predictie: sigur nu ne vom plictisi! de la politica la monden 2009 se anunta un an furtunos. un amic etranjer imi spunea mai anii trecuti: nici nu-ti dai seama in ce tara vie traiesti! si bineteles ca i-am replicat: nu crezi ca e cam prea vie, ca un cadavru pus pe scanul electric? cred ca asa va arata romania in 2009, si asta fara sa fiu apocaliptic!

nu vreau sa inchei aceasta postare fara sa ma intorc la proiect: ce este romania si la ce foloseste ea?. 2009 cred ca imi va oferi timp sa ma implic in acest proiect care nu vreau sa ramina doar un titlu de blog “smecher”, ci un subiect de discutie si de reflexie, o intrebare care asteapta pareri si opinii pe care modest sa le putem formula in raspunsuri, dar nu in adevaruri! ce este romania?

de citva timp m-am retras la bordusani, undeva pe malul borcei/dunarii

umbra

nu am facut-o intentionat. nu as fi fost atit de bun. atit de bun ca sa-mi retin umbra. as fi vrut sa vorbesc despre conceptul lui platon. cu cine?

si apropo de generatii, voiam sa povestesc altceva, dar luindu-ma valurile tastaturii… asa, intr-un sens istoric romania a avut in ultimele doua secole doua revoluti: cea de la “48 [1848 sic!] si cea de la “89. si facind o paralelea intre cele doua generatii care au facut aceste revolutii, cea de la “48 venea de la Paris si Viena, Berlin etc [Europa] si se intorcea catre patria muma sa o puna in spirala timpului alaturi de suratele ei [asta credeau ei!]. ce a iesit?  stim cu toti din manualele de istorie. dar aceasta generatie avea sa se intoarca peste 20 de ani si sa conduca romania, si ce nu au putut face in “48 au facut peste 20 de ani infaptuind romania moderna.

generatia de la “89 avea sa vina din balta alba si rahova, din timisoara si iasi [romania] si avea sa incerce sa aduca romania alaturi de celelate tari europene [asta credeau ei, din nou!]. ce s-a ales stim cu toti ca am trait/traim aceste vremi. iar acum, dupa 20 de ani, in loc ca ea, aceasta generatie sa conduca romania spre modernitate/postmodernitate, au parasit-o. si parca intr-un cerc, au fost ei acum ce au plecat aiurea prin lume la Paris si Viena, Berlin sau Madrid [europa].

pentru ca la bucuresti sa se instaleze perfid si insidios, restauratia.

imi promiteam sa revin asupra unei generatii 25/45 [v. "tov. secretar general...] care si-a luat lumea in cap, satui de o tranzitie fara de sfirsit, de o hivocoruptie, de lipsa oricarui orizont, din care fac parte impreuna cu prietenii si familia mea, de generatia pe care popos [dar adevarat!] unii o numesc generatia revolutiei. de o generatie fugarita din propia tara de foame , satula de mincinile politicienilor-surogat.

o generatie care au devenit euroromanii. din care cea mai mare parte o intilnesti in spania sau italia, dar si in america sau noua zeelanda. iar ceea ce a mai ramas din ea in tara, fuge periodic in europa /vacanta/afaceri/plictis?!/etc.

care inainte de ridicarea vizelor baricadau sediile ambasadelor de la bucuresti gasind diverse subterfugii ca sa o taie de aici /burse/rude inchipuite/si cel ami adesea sfinta shpaga! doamne cit abni au facut functionarii din amasadele germanie/austriei/italie etc in acei anii…care dupa ridicare te intilneai cu ei in shellul de la nickelsdorff! doamne ce fericiti erau cind reuseau sa treaca de vamesul austriac, ziceai ca nimerit direct in rai, si se intrebau febril unul pe altu: tu? la roma ca am niste tovarasi care au inchiriat o garsoniera, da tu? barcelona ca ma asteapta fata…

euroromanii care au adus/aduc incredibila crestere economica a romaniei cu care isi pun insigne nastasii/isaresti/taricenii etc, care au facut posibila integrearea, care au umplut gradenele de la euro si ne-au re/facut sa ne simtim mindrii ca suntem romani, care cintau imnul precum corurile antice /imn pe care de altfel iubitul nostru pres nu are habar…/, aceasta generatie de euroromanii, cu relele si bunelor lor…

acestei generatii ii reprosez un singur lucru. ca au abandonat romania. poate ca asa si trebuie. poate ca romania trebuie abandonata. poate ca romania trebuie sa dispara.

• “grupa mortii” a devenit grupa mortiilor – nici o echipa nu a reusit sa treaca in semifinale
• pelinel [ea, nu el] se da cu parerea asupra lumii la apropo tv [pe bune!];
• dupa ce la prinz a zis ca ne e cazul sa demisoneze cineva de la pd-l bucuresti, seara, acelasi boc anunta ca are demisa lui blaga pe birou si ca de fapt pd-l bucuresti nu mai are conducator! o, tempora!  [asta e ptr boc, ca-i avocat si mai stie si o tira de latina!];
• continuarea la cea de mai sus:nutzy se va ocupa de pd-l constanta. nicusor baga ceva la rece [asta-i pentru cunoscatori...];
• la a3 gidea&cristoiu lupta in continuare cu dusmanul de clasa, base! Ar fi bine sa ia modelul de la otv, telenovela elodia si sa scrie in stinga sus: episodul 789 base wars [astept si alte ideii...];
• caldura mare i-a timpit pe toti: jiji s-a trezit cu 7 puncte mai putin in campionat si interdictia sa mai mearga pe la “birou” 2 ani, aneul a explicat la o camera goala timp de 4 ore [?] misterle termopanului, memeul mai laconic: “la trebonal baieti!”
• si e deabia luni!
• cum zice englezul: za duff! si miine sa va luati ceva portocaliu la voi, ca asa-i codul!