romania virtuala

Suntem prima tara din lume care a intrat in era digitala, era matrix in care realitatea se transforma aburita intr-o virtualitate in bucla, tinzind usor spre eternitate. Ca sa parafrzez subiectul unui serial de succes al carui subiect unic era nimicul (seinfeld), la noi subiectul ar fi virtualul. Ne trezim de dimineata si intram in virtual direct: deschidem tveul si o cascada de virtualitati cad peste noi (se pare ca, este posibil, se discuta oprtunitatea, un proiect se afla in discutia etc). Suna mobilul si virtualul digital te plezneste-n timpan: urmeaza propuneri virtuale, intilniri virtuale, tot tacimul. Iesi in strada pe ulitele strimte ale bucurestiului si dai peste bulevarde virtuale, semafoare inteligente virtual, intersectii blocate virtual. Urmeaza biroul cu discutii virtuale despre proiecte virtuale, bugete virtuale si intilniri virtuale in care urmeaza sa faci o groaza de bani virtuali. Obosit de virtualitate te tirasti spre casa virtuala, deschizi frigiderul si iti bei berica virtuala rigind virtual linga nevasta virtuala care lacrimeaza discret dupa cadavrul virtual al elodiei virtuale. Adormi visind la o realitate. O Romanie reala, cu oameni reali si faptele lor reale. Te trezesti transpirt si iti dai seama ca a fost un cosmar. Spasit te intorci in pat cu romania virtuala linga tine. Esti fericit! Virtual.