Cap1 Voi fi injurat!

Voi fi injurat! Voi fi renegat! Voi fi blestemat!
Acestea au fost primele ginduri cind intro strafulgerare printre fumul de tigara, mirosul cafelei si praful bucurestean in anii cenusii ai tranzitiei mi-a venit titlul acestei carti pe care numai diavolul ma putea pune sa o scriu: un ospiciu numit Romania! Am ascuns repede in cel mai indepartat neuron si cu o mie de lacate mi-am jurat ca nu voi spune/scrie niciodata acest titlu, nicicuiva si cu atit mai putin mie.
Au trecut anii si din cind in cind [mai ales noaptea in fata tv la talkshowurile fara de sfirsit] miticul din mine scotea capul si-mi zicea e, ce zici? Te bagi? O spui? O scrii?
Ii dadeam in cap si-l ferecam din nou cu omie de lacate!
In aceasta vara [2008], dupa alegerile locale, miticul din mine a scos din nou capul si mi-a zis: moncher esti un dobitoc! Ia da drumul la una mai nuantata cum ar fi: ce este Romania si la ce foloseste ea? Si mi-am tras si io blog cu acest titlu sa vad ce se intimpla. Nimic. Ca un bun roman, dupa citeva postari anemice am abandonat proiectul si m-am luat cu altele.
Apoi, prin preajma sarbatorilor de iarna, stringindu-ma pe linga casa si raminind in bucuresti miticul si diavolul si-au dat mina si m-au invins! Si iata-ma in fata bitilor alergind, inseliind la cuvinte si aruncind cu piatra intreb retoric/smecher:
ce este Romania si la ce foloseste ea?
In paginile care vor fi, o sa fac o incercare de inseilare, fara sa am pretentia ca e vreo academiciala, dimpotriva as considera-o mai degraba un punct de vedere miticist, adica superficial, fara consistenta si valoare, asa, la misto cum ne palce noua sa spunem [asat-I pentru cunoscatori!].
Si astfel, daca nu voi fi lapidate/renegat/hulit/deportat, promit ca urmatoarea carte va fi un ospiciu numit Romania!

relu.ion@gmail.com

Miticul – a se citi ca venind din Mitica/Miticii – bucurestean neserios si smecher, regatean incapabil sa se ridice la normele morale ale celorlati romani verzi – si nu miticul din mit